Bratara pe glezna ta

Filip e om de televiziune, Sonia e scriitoare. Cei doi isi traiesc o vreme iubirea prin scrisori. Fiecare scrisoare a lui catre ea e deschisa de un vers dintr-o piesa pop, rock sau de muzica usoara. Fiecare raspuns al ei e prefatat de un citat dintr-o carte. El strabate Europa si revede locuri dragi, ea ramane acasa si lucreaza la un nou roman. Geografia tandretei prinde toate formele de relief intr-un dans epistolar pe care nimic nu pare sa-l poata intrerupe. Asta pana cand neprevazutul da buzna si schimba decorul. Ce incepuse ca o sarbatoare a culorilor, a gandurilor si a trairilor continua ca strabatere a unei Sahare personale. O Sahara in care e ger si intuneric in toiul zilei. Un desert prin care pasul devine sovaielnic, iar amintirile ard. Un pustiu fara orizont, fara lacrimi si fara sfarsit. La capat de drum se trage cortina. Poate peste un pat dintr-o rezerva de spital. Poate peste o viata in care nu poti grabi durerea. Sau poate peste niste sperante naruite de o furtuna a sortii.