Cantecul pastorului - Max Bolliger

Din iesle se auzea copilul plangand. Dar baiatul n-avea niciun chef sa-l auda, asa ca si-a acoperit urechile si a mers mai departe. Insa plansetul l-a urmarit. I-a patruns in suflet. A simtit in inima o chemare de neoprit care il indemna inapoi spre iesle. Baiatul s-a intors la grajdul cel saracacios. Femeia si barbatul, impreuna cu ceilalti pastori, incercau sa aline plansul pruncului. In zadar! Ce-i lipsea copilului oare? Deodata, baiatul nu s-a mai opus chemarii din inima sa. A scos fluierul de sub cojoc si a inceput sa cante. Copilul a tacut imediat, pana si ultimul suspin s-a stins din pieptul sau mic. Il privea pe baiat si zambea. Si atunci, baiatul a simtit cum acest zambet il face mai bogat decat tot aurul si argintul din lume. \n \n Ilustratii color de Stepan Zavrel. \n \n Traducere din limba germana de Mara Wagner.