Contele de Monte-Cristo. Vol. 4

Contele de Monte Cristo este una dintre cele mai captivante cărți și una dintre cele mai cunoscute romane ale lui Alexandre Dumas. Este genul de carte care speri să nu se mai termine. Acțiunea cărții începe odată cu întoarcerea în Marsilia a tânărului marinar Edmond Dantes. Ambițios, provenind dintr-o familie săracă și susținut de căpitanul corăbiei din al cărui echipaj făcea parte, Dantes este avansat, iar această bucurie îi este amplificată de gândul revederii tatălui și a logodnicei sale, Mercedes. Dar această bucurie nu durează mult timp, fiindcă "prietenul" său îl denunță ca fiind conspirator Bonapartist ("calitate" pe care o obținuse fară voia sa); motivul acestei "trădări" este, pe de-o parte, frumoasa Mercedes, iar pe de alta parte, invidia lui Fernand pe succesul tânărului marinar.   Uitându-se de jur împrejurul sălii, Monte-Cristo zări un chip și doi ochi strălucitori care păreau că-i atrag cu lăcomie privirile. El îl recunoscu pe Albert, dar expresia de pe chipul tulburat al acestuia îl indemna, fără îndoială, să nu-l ia în seamă. Fară să facă deci nici un gest care i-ar fi putut destăinui gândurile, contele se așeză, își scoase binoclul din cutie și privi în cealaltă parte a salii. Dar, desi părea că nu-l vede pe Albert, contele nu-l slăbea din ochi. Când cortina se lăsă la sfârșitul celui de-al doilea act, privirea lui sigură îl urmări pe tânărul care își părăsea locul însoțit de cei doi prieteni.