De la stanga la stanga | Alex Cistelecan

ALEX CISTELECAN – De la stanga la stanga. Lecturi critice in campul progresist, din prefata: „Volumul de fata isi propune sa citeasca si sa discute critic cateva (as zice: principalele, dar cine stie?!) dintre cartile, dezbaterile si contextele relevante ale stangii independente de la noi, confruntandu-le cu aceasta exigenta tactica leninista de bun-simt: in ce masura reusesc ele sa articuleze un tablou plauzibil, total sau exhaustiv (chiar daca sintetic) si obiectiv al contextului nostru istoric imediat (de la regimul comunist la neoliberalismul actual). In ce masura reusesc cu adevarat sa ofere o explicatie a realitatii social-politice – pe care, ulterior, sa o putem eventual transmite rabdatori maselor si, impreuna, in cele din urma, sa iesim din preistoria capitalismului inspre o societate mai justa. Pana sa putem indeplini toate astea, chiar nu cred ca stanga intelectuala independenta are altceva mai bun de facut. Cateva precizari suplimentare: criticile pe care le aduc mai jos textelor si pozitiilor stangii independente de la noi nu au nimic de-a face cu obiectia recurenta adusa teoriei de stanga – si anume ca se complace in a despica abstract firul in patru, izolata intr-un turn de fildes si rupta de mase. Tocmai, din perspectiva volumului de fata, problema stangii independente nu e ca sta inchisa in turnul ei elitist de fildes, ci ca nu-si prea face treaba pentru care i s-a alocat acest turn – nu furnizeaza ceea ce se asteapta de la ea: si anume nu teoria abstracta si formula salvatoare, ci tocmai intelegerea clara a ceea ce se intampla cu societatea actuala. Ruptura ei de mase, oricat ar fi de dureroasa si imobilizanta, poate ca tocmai aici isi are originea: cum sa convingem masele cand nu prea avem ce le spune? In al doilea rand, desi volumul incearca o pledoarie (sper coerenta) pentru materialism istoric ca metoda privilegiata de surprindere si cuprindere a realitatii in structurile si coordonatele ei esentiale, criticile pe care le formulez nu sunt o simpla sanctionare a abaterilor de la un presupus marxism obligatoriu. Dimpotriva, asa cum – sper din nou – reiese din cele de mai jos, pozitiile si argumentele diversilor autori sunt opuse (cand sunt) perspectivei materialist-istorice nu ca niste mostre de tradare a marxismului, ci tocmai ca ilustrari concrete ale superioritatii metodologice comparative a materialismului istoric: problema, pe scurt, cu aceste abordari nu e ca nu sunt marxiste, ci ca, nefiind astfel, sunt mult mai sarace si instabile – mult mai implauzibile tocmai in misiunea lor tactica esentiala, cea de a explica cu rabdare realitatea.”