Demisia. Teorie si jurisprudenta - Alexandru Ticlea

Demisia, act unilateral de vointa al angajatului, prin care acesta, fara nicio ingradire, pune capat unui raport juridic de munca, ridica numeroase si importante probleme pentru partile contractante. \n \n Ea presupune manifestarea libera de vointa, instiintarea anterioara a angajatorului, inregistrarea demisiei, un termen de preaviz in care se continua activitatea, dupa caz, stabilirea acestuia, cooperarea cu buna-credinta a celor implicati. \n \n Demisia reprezinta o consecinta a principiului constitutional si legal, denumit libertatea muncii. Intr-adevar, nimeni nu poate fi obligat sa munceasca intr-un anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, indiferent care este aceasta [art. 3 alin. (3) din Codul muncii]. \n \n Demisia trebuie sa imbrace forma scrisa – conditie ad validitatem; din inscrisul respectiv, notificat angajatorului, va rezulta, fara echivoc, vointa angajatului de a inceta raportul de munca. \n \n Ea nu trebuie aprobata de angajator, care nu are niciun drept de a-l ingradi pe angajat in actul sau.