Demonii (vol. 49)

Publicat pentru prima oară în 1872, Demonii poate fi considerat singurul roman politic scris de Dostoievski. Este o alegorie a consecințelor distrugătoare ale nihilismului politic și moral care lua avânt în Rusia anilor 1860, dar, făcând portretul vremurilor sale, Dostoievski atinge de fapt condiția umană în general, problema existenței lui Dumnezeu, a diferenței dintre bine și rău, a dorinței de putere. Personajele romanului sunt orbite de convingeri politice și de construcții teoretice ale moralității, dezlănțuindu-și propriii demoni interiori. Nikolai Stavroghin, misteriosul aristocrat nihilist, se folosește de sentimentele celorlalți, domină mințile orășenilor naivi de provincie, seduce și manipulează fără scrupule, iar Piotr Verhovenski, maestru al conspirației, orchestrează o încercare de revoluție care va aduce micul oraș patriarhal în pragul dezastrului. Pentru cititorul de azi, Demonii, asemenea tuturor romanelor dostoievskiene, este în primul rând o invitație la reflecție și la descoperire interioară.