Dincolo de regulile jocului. Trepte și limite ale compromisului intelectual în perioada 1948–1964: Mihai Ralea, G. Călinescu și Tudor Vianu

Traiectoriile lui Ralea, Călinescu și Vianu propun două tipuri de conduită intelectuală în confruntarea cu o putere totalitară: prima soluție este ieșirea aproape cu totul din câmpul literar și intrarea în câmpul politic; a doua este rămânerea în câmpul literar. Posteritatea a fost mai indulgentă cu al doilea tip de comportament decât cu primul. Modelul intelectual dominant în spațiul românesc nu este ofensiv (sau asertiv), ci defensiv: nu prescrie intervenția cărturarilor în câmpul politic în numele propriilor principii, ci mai degrabă apărarea câmpurilor de producție culturală în fața agresiunilor externe. În spiritul acestui cod nescris de conduită, un scriitor poate face compromisuri morale în publicistica sa politică dacă încearcă astfel să-și apere propriul câmp. Dar putem oare să justificăm chiar orice gest în numele acestui ideal?   „Pe parcursul acestei lucrări, prin «etică» am înțeles «etică profesională», iar prin «compromis intelectual» – compromis făcut de un intelectual ca intelectual. Chiar dacă publicistica politică nu face parte din opera lui Călinescu, Ralea sau Vianu în ipostaza lor de intelectuali umaniști, am ales să-i dedic un capitol separat în partea a II-a a cărții pentru că ea a girat un regim totalitar, care a instaurat controlul politic asupra culturii, limitând posibilitățile de expresie ale tuturor agenților din câmp, inclusiv ale celor care, crezând poate că-și vor negocia astfel libertatea de creație, au ales să scrie articole în favoarea formațiunilor procomuniste și, ulterior, în sprijinul partidului unic.” Ruxandra Câmpeanu   „Cartea Ruxandrei Câmpeanu reprezintă o cercetare cât se poate de atentă și de pertinentă asupra unei teme dificile și delicate a istoriei noastre culturale recente. Țin să remarc motivația profundă a autoarei, dedicația ei, probate în extinderea cercetării înainte și după epoca fixată în titlu, în fundamentarea teoretică a judecăților sale, în examenul critic al tuturor ipotezelor adoptate. Ruxandra Câmpeanu nu numai că nu evită dificultățile, dar parcă înaintează în întâmpinarea acestora sau chiar le inventează spre a-și stimula imaginația și argumentația. Densitatea intelectuală și acuratețea expresiei merită, la rândul lor, o mențiune specială. Probitate, inteligență, talent; rareori o carte de debut conține atâtea certitudini și promisiuni.” Mircea Martin