Jurnalul unei nopti nedesavarsite | Hiromi Kawakami

Comparate adesea cu scrierile lui Lewis Carroll, textele lui Hiromi Kawakami prezinta de asemenea influente din Gabriel Garcia Marquez si J.G. Ballard, dupa cum recunoaste insasi prozatoarea, iar Jurnalul unei nopti nedesavirsite nu face exceptie. Veti descoperi aici trei povesti care va vor ramine in minte si va vor bintui mult timp dupa ce le-ati citit. „Sint mama ta, Hiwako draga!”, insista sarpele incolacit pe stilp in casa unei femei. Intr-o familie ce trebuie sa aiba prin lege nici mai mult, nici mai putin de cinci membri, o fata e singura care-si poate vedea fratele disparut. Un personaj straniu fuge in noaptea fara sfirsit, asaltat de omul-cirtita, de baietelul care arunca zvirlugi si de pasarile kiwi, in vreme ce iubita sa se sfarima in mii de bucati, inviata si reinviata necontenit. In universul real se insinueaza un altul, un vis in vis, o lume absurda, cosmogonica, sinuoasa, plina de simboluri care asteapta sa fie descoperite.„Trei povesti evocatoare, ivite parca din caietele lui Kafka, ce descriu transformari stranii pe care le sufera unii oameni absolut obisnuiti in timp ce-si vad de vietile lor. [...] Hiromi Kawakami lasa un semn de avertizare pe harta lumii literare japoneze: de-aici incolo e tarimul dragonilor, sau al serpilor si al fantomelor, in orice caz. Uimitor, straniu si minunat.” (Kirkus Reviews)„In Japonia, fictiunea cea mai interesanta si mai apreciata in prezent e scrisa de femei. Poate de aceea reinterpretarea miturilor premoderne pare a fi o tendinta in rindul generatiei actuale de scriitori japonezi. Pina la urma, in folclorul tarii, femeile reprezinta adesea amenintari transgresive fata de ordinea simbolica. Asadar, cine poate fi mai potrivit sa revendice aceste povesti, sa le sondeze puterile ascunse si sa le arunce in lupta impotriva exceselor unei noi epoci?” (Los Angeles Review of Books)„Hiromi Kawakami reuseste sa ne arate cit de indiferenti am devenit la misterele si ciudateniile vietii de zi cu zi, la felul straniu in care oamenii pot sa dispara oricind din viata noastra si la sentimentul de doliu, jale si gol launtric pe care ei il lasa in urma.” (The Japan Times)