Sfintii inchisorilor

Temnita a fost o chemare. Dupa o perioada de indoieli si intrebari, a urmat o perioada de pace. Ea incepea cand reuseam sa patrundem in interiorul nostru. Aceasta e cea mai importanta experienta pe care o poti avea in timpul vietii: a te cunoaste pe tine insuti. Apoi urmeaza o perioada de consolidare pe calea suferintei, gratie careia reusesti sa te cunosti pe tine insuti. A fost total si simplu ca noi ne redescopeream la acele ore pe patul suferintei: era o chemare. Temnitele comuniste erau fabrici de martiri in cel mai literar sens al cuvantului. Noi eram martori ai degradarii propriului trup. De la un anumit stadiu nu mai eram in stare sa simtim nimic - era ca o pace adanca. Personal, nu am mai simtit durerea. Eram in elementul meu, mai fericit decat atunci cand eram afara liber, in lume. Aceasta si pentru ca viata noastra spirituala devenea din ce in ce mai puternica, cu mult mai puternica decat era inainte de detentie. Acelea erau zile de sacrificiu si jertfa, extraordinare si unice. - Arhim. Justin Parvu