Usile pocaintei. Meditatii duhovnicesti la vremea Triodului - Petroniu Tanase

Usile pocăinței. Meditații duhovnicești la vremea Triodului. Opere complete 1 \n \n Părintele Petroniu Tănase s-a născut în anul 1914, în comuna Fărcașa, județul Neamţ. Călugărit și format duhovniceşte în obștea Măn. Neamț, i-a întâlnit acolo în obște atât pe Sf. loan lacob, cel răsădit mai apoi în pustia Hozevei din Țara Sfântă, cât şi pe vrednicul de pomenire patriarh Teoctist cu care a fost coleg în anii de seminar. \n \n Licenţiat în Teologie, părintele a urmat și studii de Matematică, Litere şi Filosofie în București. A devenit angajat al Cancelariei Sf. Sinod şi secretar al Patriarhului Nicodim. Pentru o perioadă a stat la Măn. Antim din capitală, fiind membru al grupării „Rugul Aprins”, ultimul bastion de rezistență al intelectualității creștine interbelice în fața comunismului ateu. \n \n A fost trimis ca profesor la Seminarul Măn. Neamț și mai apoi în Mănăstirea Slatina, unde a viețuit împreună cu Pr. Cleopa Ilie, Pr. Arsenie Papacioc, și mitropolitul de mai târziu Antonie Plămădeală. Acolo a devenit şi stareţ, până la decretul scoaterii din monahism din 1959. Retras în casa unei surori, a fost chemat și reangajat ca secretar și contabil la Măn. Curtea de Argeș. Apoi a urmat reintegrarea în viața monahală din 1966, de data aceasta în Măn. Sihăstria, unde a viețuit 12 ani. Dorul de desăvârşire i-a îndrumat însă pașii spre Sf. Munte Athos, unde s-a nevoit din anul 1978, făcând parte din grupul de monahi trimişi de Patriarhia Română spre a revigora monahismul din Schitul Românesc Prodromu. \n Apreciat și iubit deopotrivă în Grecia și România, Părintele Petroniu a fost starețul Schitului Prodromu din 1984 până pe 1 ianuarie 2011. A plecat la Domnul pe 22 februarie 2011 la vârsta de 97 de ani. Din cei peste 80 de ani petrecuți ca monah, 33 i-a petrecut în Sf. Munte Athos și 27 ca stareț al schitului, fiind recunoscut ca al doilea ctitor al acestui sfânt aşezământ. \n Pe lângă opera de reconstrucție a schitului și de revigorare a vieții monahale, a lăsat în urmă o operă teologică scrisă şi tradusă, vrednică de a fi cunoscută tuturor, deopotrivă monahilor și credincioșilor.